duminică, 10 iulie 2011

Marea Rosie

Marea Roşie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Localizarea Mării Roşii
Marea Roşie (în arabă البحر الأحمر al-Baḥr al-Aḥmar; în ebraică ים סוף Yam Suf; în latină Mare Erythraeum; în somaleză Badda Cas; în tigrignă ቀይሕ ባሕሪ Qeyḥ bāḥrī) este un intrând al Oceanului Indian între Africa şi Asia. Legătura cu oceanul se face prin strâmtoarea Bab el Mandeb şi prin Golful Aden. În nord se află peninsula Sinai, Golful Aquaba şi Golful Suez (care face legătura cu canalul Suez). Marea are circa 1 900 km lungime, şi o lăţime maximă de 300 km. Fundul mării are o adâncime maximă de 2 500 m în fosa mediană centrală, şi o adâncime medie de 500 m, însă are de asemenea o platformă continentală extinsă, cunsocută pentru viaţa submarină, şi pentru coralii săi. Marea are o suprafaţă de circa 450 000 km, şi reprezintă mediul de viaţă a numeroase specii de nevertebrate şi a 200 de specii de corali. Face parte din Marele Rift African, şi este cea mai nordică mare tropicală a lumii.

Cuprins

[arată]

[modificare] Numele

Numele mării nu indică culoarea apei, care nu este roşie. Poate proveni de la exploziile sezoniere ale cyanobacteriei Trichodesmium erythraeum, de culoare roşie, în apropiere de suprafaţa apei. O altă sursă ar putea fi munţii bogaţi în minerale de culoare roşie aflaţi în apropiere, care poartă numele de "הרי אדום" (harei edom).
O altă ipoteză o determină numele himariţilor, un trib local al cărui nume însuşi înseamnă "roşu". O altă teorie ar indica faptul că numele "roşu" se referă la direcţia "sud" în acelaşi mod în care numele Mării Negre se poate referi la "nord". Această teorie se bazează pe faptul că unele limbi asiatice foloseau culorile pentru a se referi la direcţiile cardinale.
Marea a purtat de asemenea numele de "Golful Arab" în majoritatea surselor europene până în secolul XX. Acest lucru provine din sursele greceşti mai vechi. După Herodot, Strabon şi Ptolemeu, toate sursele europene denumesc această întindere de ape "Sinus Arabicus", rezervând denumirea de "Marea Erythrias" (Marea Roşie) pentru apele din jurul sudului Peninsulei Arabice, cunoscute astăzi drept Oceanul Indian. Marea Rosie desparte Africa de Asia

[modificare] Istorie

Egiptenii au fost primii care au încercat o misiune de explorare a Mării Roşii. În Biblie, povestea lui Moise prezintă cum fiul unei sclave i-a dus pe izraeliţi peste ea, către libertate, folosind puterea divină. Totuşi, un marinar grec, Hippalus, a oferit o dimensiune internaţională Mării Roşii, prin relatarea călătoriei sale în Marea Eritreei, şi a deschis-o astfel comerţului cu Asia. Abia începând cu secolul al XV-lea Europa şi-a arătat interesul în această zonă. În 1798, generalul Napoleon Bonaparte a fost însărcinat de Franţa cu invadarea Egiptului şi ocuparea Mării Roşii. Deşi a eşuat în sarcina sa, inginerul J.B. Lepere, care a luat parte la ea, a revitalizat planurile pentru un canal, care fusese vizat încă din perioada faraonilor. Canalul Suez s-a deschis în noiembrie 1869. În acea perioadă, britanicii, francezii şi italienii îşi împărţeau posturile comerciale. Acestea au fost treptat dezafectate după primul război mondial. După cel de-al doilea război mondial, americanii şi sovieticii şi-au extins influenţa pe fondul creşterii traficului petrolierelor. Totuşi, în urma războiului de şase zile, Canalul Suez a fost închis între 1967 şi 1975. Chiar şi astăzi, în ciuda patrulelor din partea flotelor maritime importante în apele Mării Roşii, Canalul Suez nu şi-a recuperat complet supremaţia asupra drumului pe la Capul Bunei Speranţe, rută considerată mai sigură.

[modificare] Proprietăţi fizice

Furtună de nisip deasupra Mării Roşii
Temperaturile la suprafaţa apei rămâne relativ constantă la circa 21–25 °C, iar temperatura şi vizibilitatea rămân bune până la o adâncime de 200 m, însă marea este cunoscută pentru vânturile sale puternice şi curenţii locali înşelători. Marea se lărgeşte în continuare; se crede că în timp va deveni un ocean (aşa cum s-a propus în modelul lui Tuzo Wilson).
Marea Roşie are o salinitate mai mare decât media planetară. Acest lucru se datorează mai multor factori: 1) rata ridicată a evaporării şi precipitaţii, 2) lipsa unor cursuri de apă dulce care să se verse în mare, şi 3) legătura îngustă cu Oceanul Indian (şi salinitatea lui mai joasă).
La un moment dat în perioada terţiară, strâmtoarea Bab el Mandeb a fost închisă, iar Marea Roşie s-a uscat, devenind o depresiune goală, cu solul sărat.

Turismul

Marea este cunoscută pentru locurile de scufundare, fiind o destinaţie turistică căutată. A fost "descoperită" ca o destinaţie pentru scufundări de către Hans Hass în anii 1950, şi mai târziu de către Jacques-Yves Cousteau. Printre staţiunile cele mai populare se numără Sharm-El-Sheikh şi Hurghada în Egipt, într-o zonă cunoscută ca Riviera Mării Roşii.

Marea Caspica

Marea Caspică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marea Caspică
TurkmenbashiSea.jpg
Marea Caspică la Turkmenbashi, Turkmenistan
Caspian Sea from orbit.jpg
Fotografie din satelit a Mării Caspice
Administraţie
Ţară/Ţări Rusia, Kazahstan, Iran, Turkmenia, Azerbaijan
Geografie
Latitudine
Longitudine
Nedisponibil
(Caută locul)
Suprafaţa lacului 371.000 km²
Altitudine -28 m
Lungime 1.200 km
Adâncime medie 184 m
Adâncime maximă 1025 m
Volum 78.200 miliarde m³
Hidrografie
Durata de staţionare a apei în lac 250 ani
Caspianseamap.png
Hartă Mării Caspice
Marea Caspică este cel mai mare lac pe Pământ, aşezat la hotarul Europei şi Asiei şi este numit mare datorită dimensiunilor sale foarte mari. Marea Caspică reprezintă un lac lipsit de scurgere, iar apa în el este salină, de la 0.05 % la gura de vărsare a râului Volga până la 11-13 % în partea sud-estică. Nivelul apei variază de la un an la altul, în prezent fiind aprox. 28 m sub nivelul Oceanului Planetar. Suprafaţa Mării Caspice (fără Kara Bogaz Gol) măsoară 371.000 km², iar adâncimea lui maximă - 1025 m.

Cuprins

[arată]

[modificare] Etimologie

Conform unei ipoteze, Marea Caspică a fost numită aşa în cinstea unor triburi vechi de crescători de cai - Caspiev, care au locuit în sec. I a.Hr. pe coasta de nord-vest a lacului. Pe parcursul istoriei, Marea Caspică a avut cca 70 de nume: marea Hyrcană, marea Hvalână, marea Hazară, marea Abescună , marea Saray, marea Derbent, Sihai şi alte denumiri provenite de la naţionalităţi şi triburi diferite.

[modificare] Poziţia fizico-geografică

Marea Caspică este amplasată la hotarul dintre cele două părţi ale Eurasiei: Europa şi Asia. După formă aminteşte de litera latină "S". Marea Caspică se întinde de la nord la sud pe aprox. 1200 km (36°34' - 47°13' lat.N); de la vest la est - de la 195 la 435 km, în medie, 310 – 320 km (46° - 56° long.E).
Marea Caspică se împarte, după proprietăţile fizico-geografice, în 3 părţi: Caspica de Nord, de Mijloc şi de Sud. Linia care desparte Caspica de Nord de cea de Mijloc trece pe linia insula Cecenia - promontoriul Tub-Karagan, iar cea care desparte Caspica de Mijloc de cea de Sud - pe linia insula Jîloi - promontoriul Gan-Gulu. Suprafaţa Caspicii de Nord, de Mijloc şi de Sud alcătuieşte, respectiv, 25, 36 şi 39 % din suprafaţa totală a mării.

[modificare] Ţărmul

Lungimea liniei de ţărm a Mării Caspice se estimează ca fiind de 6500 – 6700 km; până la 7000 km dacă luăm în consideraţie şi insulele. Pe cea mai mare parte a teritoriului, malurile Mării Caspice sunt joase şi netede. În partea de nord, acestea sunt tăiate de deltele fluviilor Volga şi Ural, sunt joase şi mlăştinoase, iar apa este acoperită în multe locuri cu tufişuri şi verdeaţă. Ţărmul estic este dominat de maluri calcaroase, după care se întind pustiuri şi semipustiuri. Malurile cele mai calcaroase sunt semnalate pe ţărmul de vest în regiunea peninsulei Abşeron (în rusă Апшеронский) şi pe ţărmul de est în regiunea golfului Kazah (în rusă Казахский) şi „Kara-Bogaz-Gol”-ului.

[modificare] Peninsule

Cele mai mari peninsule ale Mării Caspice:

[modificare] Insule

În Marea Caspică se găsesc cca 50 insule de dimensiuni relativ mari, suprafaţa totală a cărora este aprox. 350 km².
Cele mai mari insule:
  • Aşur-Ada
  • Garasu
  • Gum
  • Daş
  • Zira
  • Zeanbil
  • Qur Daşî
  • Hara-Zira
  • Senghi-Mugania
  • Cecenia
  • Ciâgâl

[modificare] Golfuri

Cele mai mari golfuri ale Mării Caspice:
  • Argahanski (în rusă Аграханский)
  • Komsomoleţ (în rusă Комсомолец)
  • Mangâşlac (în rusă Мангышлак)
  • Kazah (în rusă Казахский)
  • Turkmenbaşî (în rusă Туркменбаши)
  • Turkmen (în rusă Туркмен)
  • Gâzâlagaci (în rusă Гызылагач)
  • Astrahani (în rusă Астрахань)
  • Gâzlar (în rusă Гызлар)
  • Girkan (în rusă Гиркан)
  • Enzeli (în rusă Энзели)

[modificare] Kara Bogaz Gol

Golful Kara Bogaz Gol în septembrie 1995
Pe ţărmul estic se află un lac salin - Kara-Bogaz-Gol, care până în 1980 era un golf-lagună a Mării Caspice, unită de ea printr-o strâmtoare îngustă. În anul 1980 a fost construit un dig care despărţea Kara-Bogaz-Gol-ul de Marea Caspică, iar în 1984 - o construcţie de evacuare a apei, în rezultatul căreia nivelul apei în Kara-Bogaz-Gol a scăzut cu câţiva metri. În 1992 strâmtoarea a fost restaurată, dar prin ea din Marea Caspică curge o cantitate mare de apă, care în Kara-Bogaz-Gol se evaporă. Zilnic, din Marea Caspică se varsă în Kara-Bogaz-Gol 8 – 10 km³ de apă (după alte date - 25 de mii km³) şi circa 150 mii tone de sare.

[modificare] Râurile

Delta Volgăi, vedere din satelit
În Marea Caspică se varsă 130 de râuri, dintre care doar trei formează la gura de vărsare delte.
Cele mai mari râuri care se varsă în Marea Caspică sunt:
Cel mai mare râu care se varsă în Marea Caspică este Volga, debitul anual de apă fiind de 215 – 224 km³. Volga, Ural, Terek şi Emba dau Mării Caspice 88 - 90 procente din totalul volumului de apă pe care marea o capătă de la râuri.

[modificare] Bazinul

Bazinul Mării Caspice
Suprafaţa bazinului Mării Caspice este cca. 3,1 - 3,2 milioane km², ceea ce alcătuieşte aprox. 10% din suprafaţa totală a bazinelor închise de pe Pământ. Bazinul Mării Caspice se întinde de la nord spre sud pe aprox. 2500 km, iar de la vest la est – pe aprox. 1000 km şi ocupă teritorii ale statelor Armenia, Azerbaijan, Georgia, Iran, Kazahstan, Rusia, Turcia, Turkmenistan şi Uzbekistan.

[modificare]

Marea Mediterana

Marea Mediterana  - prezentare generala
      Suprafata : 2 505 000 km2
      Adancimea medie : 1 498 m
      Adancimea maxima : 5 121 m ( la sud - vest de Pelopones )
      Asezata intre Europa , Africa si Asia , Marea Mediterana este a doua mare ca suprafata dintre marile Oceanului Atlantic , cu care comunica prin stramtoarea Gibraltar . Spre nord - est , prin stramtoarea Dardanele , isi uneste apele cu Marea Marmara iar dupa taierea Canalului Suez este legata si cu Marea Rosie .
      Axa sa longitudinala ( de la vest la est , intre Gibraltar si Beirut ) masoara aproape 3800 km , masurata pe paralela de 350 latitudine nordica , in timp ce in latime ( intre golful Venetiei si golful Sirta Mare ) nu depaseste 1700 km .

      8.1 Marea mediterana de vest - configuratia geografica
     
      Peninsula Italica impreuna cu insula Sicilia separa apele Marii Mediterane in doua mari bazine : ve 616j99g stic si estic .
      Din bazinul vestic al Mediteranei (890 000 km2 ) fac parte :
·         Marea Iberica ( 110 000 km2 ) dintre tarmurile sudice ale Spaniei  , cele nordice ale Marocului si partea vestica a tarmurilor Algeriei
·         Marea Balearelor (70 000 km2 ) dintre insulele omonime si coastele estice ale Spaniei
·         Marea Galica ( 140 000 km2 ) ce scalda coastele sudice ale Frantei
·         Marea Ligurica ( 30 000 km2 ) dintre tarmul nord-vestic al Italiei si insula Corsica
·         Marea Tireniana ( 200 000 km2 ) dintre Corsica , Sardinia , Sicilia si insulele apusene ale Italiei
·         Marea Sardiniei (340 000 km2) care acopera toata partea centrala a bazinului vestic  
Marea Mediterana este o mare cu numeroase insule . In bazinul vestic se gasesc urmatoarele insule :
·         Arhipelagul insulelor Baleare (5 000 km2) din apropierea tarmului estic al Spaniei , de care apartine teritorial , format din doua insule principale - Mallorca ( 3 391km2) si Menorca (669 km2) si cateva insulite dimprejur
·         Arhipelagul insulelor Pitiuze format din insulele Ibiza si Formentera , ce apartine deasemenea Spaniei
·         Insula Corsica (8 722 km2) ce apartine Frantei
·         Insula Sardinia (23 799 km2)
·         Insula Sicilia (25 426 km2) - cea mai mare insula a Mediteranei
·         Insulele Liparice (115 km2) cu vulcanii activi Stromboli si Vulcano
·         Insula Elba (221 km2)
·         Insulele Malta (246 km2) , Gozo (67 km2) si Comino (2,6 km2) ce formeaza Republica Malta   
      Tarmurile nordice si nord - vestice ale Mediteranei sunt puternic crestate , delimitand  numeroase golfuri si peninsule , spre deosebire de cele rasaritene si sudice care sunt mult mai drepte . Astfel , de-a lungul tarmurilor Spaniei , cateva puternice promontorii : capurile Gata , Palos , Nao , Tortosa si Tarragona patrund adanc in apele marii , delimitand o serie de golfuri larg deschise : Malaga , Cartagena , Alicante , Valencia si San Jorge .
      Tarmurile Frantei sunt dominate spre vest de golful Lion in care se varsa fluviul Ron , iar spre rasarit de culmile Alpilor Maritimi la poalele carora se desfasoara celebra Coasta de Azur ce se continua cu Riviera Italiana pe malurile Marii Ligurice . Tarmurile sudice  ale Mediteranei de vest sunt aproape rectilinii . Doar intre capul Bon si stramtoarea Gibraltar , tarmurile Africii , mai inalte si dominate de ramificatiile nordice ale Muntilor Atlas , sunt mai ospitaliere , inscriind cateva golfuri mai adanci : Tunis , Bizerta , Bone , Alger, Oran .
       
      8.2 Consideratii climatice

      Marea Mediterana , datorita asezarii sale in apropierea Tropicului Racului si la adapostul coastei inalte a sudului Asiei Mici si a Europei  , ferita de curentii reci dinspre nord , are un climat subtropical . Verile sunt calduroase si secetoase  , iar iernile relativ calde si bogate in ploi .
a)      Temperatura atmosferei
Repartizarea temperaturii este dependenta de caracteristicile coastei ce o inconjoara .
In general se poate spune ca nu exista diferenta de temperatura sub aspectul sezoanelor  , aceasta remarcandu-se numai intre vara si iarna  . Sub aspectul coastelor adiacente , este de remarcat faptul ca temperaturile sunt mult mai ridicate pe coasta de sud , de-a lungul litoralului african si in estul Mediteranei .
      Pe coasta de sud , respectiv in apropierea litoralului Africii , incepand de la Ceuta si pana la Capul Bon , coasta fiind inalta si impadurita , temperaturile sunt mai scazute in raport cu cele inregistrate spre est , respectiv pe coastele Tunisiei  , Libiei si Egiptului . Dealtfel este recunoscuta regiunea Libiei , in special in Golful Gabes , ca un pol al caldurii , unde temperaturile sunt in mod curent peste 400 . Litoralul , in portiunea dintre punctele amintite este arid si nisipos .
      In largul marii media temperaturilor este mai constanta , iar  cantitatea de precipitatii mai uniforma .
      b)   Regimul vanturilor
      O caracteristica a Marii Mediterane este aceea ca nu exista vanturi dominante care sa bata peste toata suprafata ei in mod regulat si intr-un anumit anotimp .In mijlocul marii bat vanturi care uneori au directia est - vest . In general , vinturile strabat marea cu o frecventa mai mare in jurul axului nord-sud , explicatia fiind depresiunile locale formate in apropierea litoralului african .
      Vanturile locale dominante sunt cunoscute sub diferite denumiri :
·         Sirocco este un vant uscat din directia sud sau sud-est ce bate in bazinul mediteranean cand deasupra nordului Africii se instaleaza un maxim barometric , iar in Marea Mediterana , o zona depresionara . In cazul extinderii anticiclonului Azoric , in nord-vestul Africii vantul sufla deasupra marii , se incarca in scurt timp cu mari cantitati de vapori de apa , astfel ca in partea centrala si nordica a Mediteranei  Sirocco devine un vant cald si umed .
·         Gregale  este un vant rece care bate din directia nord-est  , in partea centrala a Marii Mediterane , dinspre Grecia inspre Marea Ionica . Sufla mai ales in timpul iernii , cand atinge adeseori forta 8Bf  pe coastele Siciliei si ale insulei Malta .
·         Levante / Levantade / Levanter este numele dat vantului de est care bate in imprejurimile Gibraltarului din martie pana in iunie si in octombrie . Nu depaseste forta 7Bf .
·         Vendavales este un vant tare din directia sud-vest , ce bate in regiunile dintre coastele nord-africane si coastele Spaniei . Este mai frecvent spre sfarsitul toamnei si la inceputul primaverii , fiind asociat cu violente grenuri (vijelii) , descarcari electrice si trombe marine . In golful Valencia  , valurile mari de hula preced cu aproximativ 24 de ore un puternic vant de est , iar la Alicante , un vant puternic din directia nord .
·         Libeccio este un vant cu caracteristici similare care bate din sud-vest si vest pe coastele Sardiniei si Italiei de Sud .
·         Ponientes este un vant de vest care bate in stramtoarea Gibraltar , alternand in cursul anului cu Levanter .
·         Leveche este un vant de sud , cald uscat si incarcat de pref , care sufla in vacinatatea lui Ponientes .
·         Marin este un vant cald si umed care bate in lunile de vara in golful Lion dintr-o directie cuprinsa intre sud-vest si sud-est .Este mai putin intens decat Mistralul .Atinge intensitatea maxima pe coasta spaniola , intre Sete si Aigues Mortes .
·         Provenza este un vant de nord-nord-vest ce sufla in timpul iernii  in regiunile de coasta ale Italiei , cuprinse intre Genova si La Spezia .       
·         Raggiature actioneaza pe coastele de est ale insulei Corsica , intre Cap Corse si Bastia
ca gren (vijelie) de vest .Acest tip de vant izbucneste brusc si bate cu viteze cuprinse intre 40-60Nd . In timpul actiunii lui , presiunea atmosferica creste brusc cu aproximativ 4mb , temperatura scade cu pana la 100C , iar umezeala relativa a aerului creste sensibil . Pe de alta parte vantul "sare brusc" rotindu-se in sens retrograd .
·         Maestro sau Mistralul este un vant catabatic (descendent) de nord-vest sau nord care bate in Golful Lion si in regiunile din nord ale Insulelor Baleare si Sardiniei , atingand forta 9Bf .Sufla cu putere mai ales iarna , cand efectul catabatic in Alpii Maritimi Francezi intensifica scurgerea aerului rece prin Valea Rhonului .
·         Tramontanes  este un vant catabatic de nord-vest ce bate pe coastele spaniole si franceze ale Golfului Lion , cuprinse intre Port Vendres si Perpignon . Declansarea  brusca si taria  lui constituie un real pericol pentru navele surprinse la ancora nepregatite . Atinge si depaseste deseori viteza de 32 Nd .
Brizele  , vanturi care bat tot timpul anului in regiunile de litoral marin , sunt obisnuite  , diferentiindu-se numai prin directia si intensitatea lor .
      c) Regimul ploilor
   
      Datorita aspectului si caracteristicilor uscatului , regimul ploilor este foarte diferit . In general ploile sunt mai abundente pe coasta de nord decat pe coasta de sud , in special la est de Capul Bon  , unde coasta este joasa , nisipoasa si lipsita de vegetatie  , pana in Peninsula Sinai inclusiv Gaza .
      Ceata . Din 365 de zile , aproximativ 320 sunt zile frumoase cu cer senin , renumit pentru Marea Mediterana . Masele de aer rece , transportate de vanturile de la nord sau din zona insulelor Azore  , in contact cu aerul cald al Mediteranei produc ceturi mai ales in bazinul vestic si in apropierea coastelor Italiei , Frantei , Spaniei si Africii pana la Capul Bon sau Insula Malta .In estul marii ceata este mult mai rara . Fenomenul este mai frecvent in sezonul rece .    
      8.3 Consideratii hidrologice
      a) Adancimile si modul de repartizare 
      Marea Mediterana este o mare cu adancimi mari . La 100 mile sud-vest de Capul Tainaron adancimea este de 4 597 m ; in acest punct pe o distanta de 2 km diferenta de nivel este de 2 200 m, cu o panta de 410 . In dreptul Insulelor Baleare adancimea este de 3150 m , iar in Marea Tireniana de 3 730 m .
      Ape cu adancimi mai reduse se intalnesc doar in Golful Lion .

      b) Natura reliefului subacvatic este foarte diferita , de la stancoasa cu fund neted sau neregulat si pietris in partea de nord , la nisipuri si mal in partea de sud si la gurile fluviilor .Locurile de ancoraj sumt indicate in cartea pilot a Mariii Mediterane .
      c) Transparenta , culoarea si salinitatea apei
      Transparenta Mediteranei este renumita   , aceasta atingand valori pana la 50-60 m , iar culoarea marii este bleumarin deschis .
      Temperatura apei la suprafata atinge valoarea de +240 C iar de la 350 m adancime in jos o temperatura constanta de +12,70C (homotermie) pana la fund . Acest lucru se explica prin faptul ca Mediterana cu Oceanul Atlantic prin Str. Gibraltar , pe al carui fund se gaseste un prag situat la circa 350m .Temperatura de la suprafata Mediteranei este in general mai mare decat a Oceanului Atlantic . Dela suprafata si pana la nivelul orizontal al pragului de la Gibraltar temperatura scade in ambele parti ale lui la +12,70 C. apele care trec pragul au o temperatura de +12,70C , apele mai reci sunt oprite de praguri care mentin o stratificatie constanta . In Oceanul Atlantic temperatura scade pana la +20 C .
      Marea Mediterana are o salinitate mai ridicata (36-39 0/00 ) decat a Oceanului Planetar datorita evaporatiei foarte intense  , 4 200 000 m3 pe an , ce nu este decat partial  acoperita de aportul putin substantial al fluviilor  care se varsa in cuprinsul ei (doar 1000000 m3 anual) . De-a lungul tarmurilor sudice  , singurul fluviu insemnat care se varsa in Marea Mediterana este Nilul (6 671 km) - cel mai lung din lume - ce debuseaza printr-o imensa delta , dar al carui debit este destul de modest ( 2 300m3/s ) ocupand doar locul 23 in lume . Pe tarmurile europene ale Mediteranei se varsa doar cateva fluvii mai importante : Ebrul , Ronul , Tibrul , Padul , Marita .
      Enorma diferenta dintre evaporatie si debitul apelor curgatoare ce se varsa in Mediterana este completat prin aportul precipitatiilor ( mai abundente in perioada octombrie - martie ) si al apelor pe care le primeste din Oceanul Atlantic si din Marea Neagra .
      d) Curentii                  
      In Marea Mediterana exista un curent circular general in sens direct , cu directia vest-est pe coasta Africii si est-vest in partea de nord si care urmarind configuratia coastei , are diferite ramificatii si directii .
      e) Elementele valurilor  
      Bazinul de est este mai putin agitat fiind mai larg si mai putin bantuit de furtuni , in schimb bazinul de vest care este si mai ingust si cu diferente mari de clima , pe distante mici este bantuit mai des de furtuni . Valurile din zona Sicilia , Corsica , Sardinia , Baleare precum si din zona coastei Africii de la Tunis la Capul  Bon , pun navele in dificultate din cauza spatiului de manevra redus .
     In Mediterana predominanta este hula de vest sau de nord-vest .Hula puternica este mult mai des intalnita in bazinul vestic decat cel estic . intre Corsica si Insulele Baleare, valurile de hula au o inaltime mai mare de 4m atingand procentajul de 10% in intervalul noiembrie-martie .

Marea Neagra

Marea Neagra. Stiati ca…?


BlackSea.A2004143.1105.250m Marea Neagra este cea mai mare structura acvatica anoxica din lume? Termenul de anoxie semnifica un “continut scazut de oxigen” sau chiar o  “lipsa de oxigen” si peste 90% din apa din Marea Neagra este lipsita de oxigen. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca apa de la suprafata, care primeste oxigen din atmosfera, nu il poate transfera straturilor acvatice de adancime din cauza mai multor factori (cantitatea mare de sedimente din apa, densitatea crescuta etc).
la adancimi de peste 200 de metri, apa Marii Negre nu mai contine oxigen iar temperatura apei inregistreaza o valoare constanta de 9 grade Celsius? Din aceasta cauza, la adancimi mari, singurele specii existente sunt bacteriile anaerobe.
Marea Neagra este una din cele mai noi mari ale planetei? Specialistii afirma ca ea s-a format in perioada Mezozoica, atunci cand, prin ridicarea uscatului, vechiul Ocean Tethys a disparut si in locul lui au aparut mai multe mari sau cursuri de apa (Marea Neagra, Marea Caspica, Marea Mediterana etc)
de-a lungul coastelor Marii Negre, in zona Turciei, traiesc unii din ultimii vorbitori de limba greaca pontica? Acest dialect a apartinut comunitatii grecilor stabiliti in Turcia care insa au emigrat in Grecia dupa primul razboi mondial. Astazi, acest dialect mai este utilizat doar de cativa vorbitori, in majoritate batrani.

nivelul de salinitate al apei este unul foarte mic? Acesta se situeaza in jurul valorii de 17% si este cauzat de numeroasele cursuri de apa dulce care se varsa aici (Dunarea fiind cel mai important dintre ele).
din cauza nivelului scazut de salinitate, biodiversitatea din Marea Neagra are de suferit? Majoritatea speciilor marine au nevoie de un nivel al salinitatii de minim 20% pentru a se putea dezvolta corespunzator.
adnacimea maxima a Marii Negre este de 2.200 de metri? Aceasta valoare, mai exact 2.212 metri, este atinsa in apropierea tarmului turcesc al marii.
cea mai mare cantitate de apa proaspata care alimenteaza Marea Neagra provine de la raurile care sa varsa in ea? Astfel, anual, 369 km cubi de apa sunt adusi de rauri iar 224 km cubi provin din precipitatiile atmosferice.
anual, prin evaporare, 395 de km cubi de apa se pierd din Marea Neagra?
lungimea coastelor Marii Negre este de 4340 km? Suprafata Marii Negre este de 423.000 km  in timp ce volumul ei este de 550.000 km.
exista doar trei specii de mamifere marine care traiesc in aceasta mare? Cea mai cunoscuta dintre ele o reprezinta delfinii.